L'ÖCHIN di Edoardo Firpo


Ecco, pe-a fosca marinn-a
un'atra onda a s'avansa;
a gonfia, a s'addrissa, a s'inarca
comme unna chiggia de barca,
pâ che a se-o veugge aberâ.

Ma lê, tranquillo e beato
con a caressa de ae
o te ghe scuggia de dato.

Poesse fâ comme l'öchin,
pe ogni onda che arriva
arsame sempre un pittin.

(Poesia dialettale Genovese)


Il Gabbiano

Ecco sulla fosca marina
un'altra onda si avanza;
si gonfia, si erge, s'inarca
come una chiglia di barca,
e pare che voglia ghermirlo.

Ma lui, tranquillo e beato
con la carezza delle ali
le scivola sopra.

Potessi fare come il gabbiano,
per ogni onda che arriva
alzarmi sempre un pochino.